Interviu cu un vampir

Imi plac filmele mai vechi. Clasice... sau aproape clasice. Probabil ca la un moment dat o sa postez cate ceva despre majoritatea filmelor care imi plac. Astazi am ales "Interviu cu un vampir".

Adevarul e ca l-am vazut pentru prima oara acum foooarte mult timp. Cred ca aveam vreo 10-11 ani cand l-au dat pe ProTV. Desi la momentul respectiv nu l-am inteles decat la suprafata, m-a socat atat de tare incat mi-a ramas impregnat in memorie pana azi.

Imi place la nebunie de Claudia... De fiecare data cand revad filmul incerc sa imi imaginez ce as fi facut eu in locul ei... Ne dorim cu totii sa nu imbatranim, eu imi doresc mai mereu sa fi ramas copil. Dar, privind-o pe ea, imi dau seama cat de groaznic ar fi sa nu cresti.

De Louis nici nu mai vorbesc. Imi plac toate personajele pana la urma. Drama Claudiei, raceala si viclenia cu care isi calculeaza fiecare miscare, lipsa (aparenta) de sentimente a lui Lestat, maretia lui Armand, sufletul lui Louis.

Astazi nu prea se mai fac astfel de filme. E pacat ca se pune mai mult accent pe efectele speciale decat pe povestea in sine. Dar asta e... Va las mai jos o scena din film. As fi vrut scena in care Louis o musca pe Claudia apoi fuge lasandu-l pe Lestat dansand cu cadavrul mamei fetei. Dar nu am gasit-o, asa ca ma multumesc cu transformarea Claudiei.